Rădăcinile istorice din Armenis se întind din vremea dacilor și continuă prin negura vremii sub stăpânirea română, războaiele austro-turce și lupta de rezistentă din timpul comunismului. Bogăția descoperirilor arheologice au alimentat gustul satenilor pentru legende și mituri care încunună zona cu mister și ne ghidează spre trecutul îndepărtat.
Comuna Armeniş este una dintre cele mai vechi aşezări româneşti, deşi urme scrise s-au găsit abia în secolul XV, când se afla sub denumirea de Armaenisch, ca proprietate a familiei Fiat.
Povestea acestui aşezamant începe în anul 1428, când pe locul actual al Satului Bătrân găsim înintroducerea lui Macskasy, ca participant în calitate de delegat al regelui Sigismund, pe Ioan fiul lui Bogdan de Armeniş.
Sub dominaţia otomană (1522-1718) din cauza relaţiilor feudale si a luptelor dintre turci şi austrieci pentru stăpânirea acestor ţinuturi, procesul de dezvoltare economică-socială a fost mult frânat. După pacea de la Pasarovitz (1718), Banatul va intra sub stăpânire habsburgică ca provincie autonomă.
La războaiele austro-turce din 1716-1718, 1737-1739 şi 1788-1791, au luat parte şi locuitorii Armenişului. Războiul din 1736-1739 se încheie cu pacea de la Belgrad, prin care se hotărăşte graniţa dintre cele două imperii pe râul Cerna.
Prin patenta imperială din 3 decembrie 1848 „Voivodina Sârbească şi Banatul Timişan” se declară ţinut unitar administrativ guvernat de Austria independent de Ungaria, organizare menţinută până în 1860 când Banatul a fost alipit Ungariei.
După conferinţa de Pace de la Paris, din ianuarie 1918, Banatul intră în componenţa Statului Român.
În cele două războaie mondiale au fost înrolaţi nu număr însemnat de locuitori din Armeniş.
În 12 noiembrie 1918 la Armeniş are loc „adunarea naţională a poporului român” din comună în cadrul căreia se constituie Sfatul Naţional Român Comunal şi Garda Naţională Română Locală.
În anul 1968 s-a reînfiinţat judeţul Caraş-Severin, căruia îi aparţine şi astăzi.
Instalarea regimului comunist în România nu a fost primit cu bucurie, Armenişul, ca de altfel toate satele din Banatul de munte, ia parte la lupta de rezistenţă din munţi. Ţinuta şi demnitatea acestor oameni a făcut ca administraţia comunistă să fie mai precaută în deciziile de implementare a noii ideologii. Ajutată şi de relieful greu accesibil comuna nu a fost colectivizată.
Patriotismul şi iubirea de neam se regăsesc şi astăzi, profund pecetluite în fiinţa armenişanului.
